Procesoarele fabricate de compania INTEL sunt de trei tipuri şi anume Core, Pentium şi Celeron, care la rândul lor există în mai multe variante în funcţie de generaţie (Core 2, Pentium 4, Pentium 3, Celeron 2, etc.), de frecvenţa de ceas (2 GHz; 2,4 Ghz; 3 Ghz; etc.) şi de numărul de nuclee ("cores"). Între aceste trei tipuri există asemănări şi diferenţe în ce priveşte arhitectură folosită şi tehnologia de producţie care se reflectă în performanţă lor globală.

Procesoarele Core şi Pentium sunt destinate acelora care doresc cât mai multă performanţă de la calculator şi că urmare sunt dispuşi să plătească un preţ pe măsură pentru acest lucru.

Procesoarele Celeron sunt destinate acelora care doresc să cumpere procesoare produse de compania Intel, dar sunt de acord să sacrifice un anumit grad de performanţă în favoarea unui preţ mai scăzut. Această politică de marketing a companiei Intel face că procesoarele Celeron să fie fabricate şi poziţionate pe piaţă în aşa fel încât să nu între în concurenţă cu procesoarele Pentium sau Core. Ca urmare ele au viteze mai mici decât cele mai noi procesoare Intel şi Pentium, au o frecvenţa de funcţionare a magistralei de date mai mică şi de asemenea mai puţină memorie cache pe pastilă procesorului. De exemplu la un moment dat cel mai puternic procesor Celeron (cu nucleu Northwood) avea o frecvenţa de ceas de 2,8 GHz, o frecvenţa de funcţionare a magistralei de date (a procesorului, internă) de 400 MHz şi o memorie cache L2 de 128 KB. Prin comparaţie, la acelaşi moment cele mai puternice procesoare Pentium 4 obişnuite (nu Extreme Edition) aveau o frecvenţa de ceas de 3,4 Ghz, o frecvenţa de funcţionare a magistralei de date (a procesorului, internă) de 800 MHz şi o memorie cache L2 de 512 KB (P4 cu nucleu Northwood) sau 1024 KB (P4 cu nucleu Prescott).